– Ia un loc ! te rog simta-te ca acasă, până la urmă e casa noastră. Gustă din cafeaua ce ți-am făcut-o cu inima și din biscuitele ce ți l-am lăsat lângă linguriță, e preferatul tău… Am simțit un nod în gât, era ca și cum toată suflare mie sabotată de această întâlnire
Numai vuietul înspăimântător al copacilor a mai rămas, treaz în simțământul meu, aerul rece ce-mi înroșește obrajii și zgomotul apei ce apasă tot mai tare pe al meu suflet. O să mă ofilesc ca orice trandafir rupt din a sa rădăcină iar atunci îmi voi ține inima în mâini și îi
Naiv și ambițios, mi-am lăsat șalul pe spate și m-am așezat pe scaunul vișiniu, construit manual de cea mai îndemânată ființă, ce și-a zdrobit mintea și inima, ca eu să mă pot așeza pe cel mai confortabil scaun, clasic, din cel mai masiv lemn, dobândit cu trudă și sudoare. Mi-a
Era dimineața primei zile din Decemvrie, gerul ce încrestase geamul dormitorului devenise un impediment în a privi contopirea cerului cu a pământului, infernul alb, ce îl așteptam demult. Totul fusese încremenit, nici măcar vântul nu mai mișca crengile sărmanului pom, stavila era plină
