Pe când eram mai tânar, cu nu foarte mult timp în urmă, È™tiam multe. Eram atât de sigur pe mine căci nicicum, niciunde, cineva m-ar fi putut contrazice… È™tiam tot. Pe măsură ce anii mei s-au scurs, ca o lumânare ce se descotoroseÈ™te de propria-i ceară, realizez că nu È™tiu nimic.
Nimic nu poate fi greu sau imposibil, nici când vine vorba despre ați ajuta semenii până la a atinge inimile din jur, până la vârful de munte pe care vrei să urci să privești orașul în care ai crescut, ori luna care strălucește. Suntem așa de naivi, noi tineri copii ce ne aruncam tine
Mă îndreptam spre casă, cu o inimă frântă de cea mai cutremurătoare furtună, crezând că măcar aici îmi voi găsi liniștea de care aveam nevoie în aceste momente. Intrând în casă o văzusem pe mămuca dormind pe fotoliul aflat lângă sobă, însă un aer straniu se instalase pe corp
Trecură două zile de când nu primisem niciun semn de la L.N, mă tot primblam pe cărările din fundul curții fără niciun folos, toate parcă înghețase iar ticăitul ceasului din peretele dormitorului îmi apăsa pe conștiință sară de sară, căci poate aceasta, n-ar dori un om ca mine,
Primisei o scrisoare la câteva zile după întâlnirea cu domnul D și cu o curiozitate ieșită din comun vrusei să o deschid, însă mama mi-o smulsese aprig din mâini și cu băgare de seamă îmi spuse că nu-s pregătită să primesc scrisori de la oameni. Am alergat în cameră cu repezici
Să lăsase sară… Pomii cu a lor înverÈ™unare urlau în fundul iadului, iară crengile păreau că se zdrobesc pe bolta cerească. Teama copleÈ™ise cu repăziciune un sătuc uitat de nou, sărac în ale minÈ›ii, de parcă totul fuse construit numai cu suflăt negru È™i inimă zdrobită. Nic
Am murit… cele mai întunecate gânduri È™i simÈ›iri au fost în inima mea, ziua era noapte iar noaptea devenea zi. Ochii îmi erau plini de lacrimi iar trupul îmi era îngheÈ›at È™i cu toate aceste simÈ›iri, cu ultime suflări veneam spre tine, cu gândul meu, cu inima È™i cu toată existenÈ
