CAPITOLUL II Naivitatea Naivitatea este latura oamenilor inocenți. Când sufletul și inima ta este reală, nu poți fi rău, nu ai cum să ai alte gânduri decât cele care vin autentic și natural
CAPITOL I CINE SUNT EU? Dacă este ceva ce istoria psihologică a omenirii l-a învățat însuși pe om, este faptul că totul este nimic. Din nimic iese om, tot din nimic vin și gândurile. Spun nimic lu
În zbor vin spre tine… Pe ulița ce-a fără de suflare de înghețul aprig, ce încremenise parcă orice suflet, într-un sătuc parca desprins dintr-un basm de gheață, mă aflu eu, cu un fluture în inimă, spre fluturele meu. Cu pasul mai mare și mai mic vin spre tine fluture, tu și eu
Furtunile se dezlănțuie, vântul bate cu putere, crivăț, roșu, pământ sub tălpi, arde, mâini, ochi, obraji, ceață, frigul aprig, îngheț, gura ta, brațele tale, ochii tăi, privirea mea reflexie pe chipul tău, cald, iarbă, copaci, ochii mei, lacrimi, zâmbete, inimă, bătăi, apă, a
Toate cele de prin jur par a fi prăfuite, paharele de gheață ciocnesc liniștea surdă ce o am in inimă, poc pare că mai bate o clipă, iar… poc, mai pleznește un sunet de cristal din camera ce-a veche. Rafturile pare că se strâmtoșesc, pare că o sa cază pe mine, iar plumb ce-l am [
„ Astăzi între două ceasuri, am tras cu putere ultimul aer în piept, suferința și tot chinul ce l-am îndurat avu să se sfârșească pentru mine, azi… în ultima zi din an, când soarele bătea cu ardoare, însă frigul ne încremenise orice gând, rană ori ecou ce mintea îl flutur
