Trecură două zile de când nu primisem niciun semn de la L.N, mă tot primblam pe cărările din fundul curții fără niciun folos, toate parcă înghețase iar ticăitul ceasului din peretele dormitorului îmi apăsa pe conștiință sară de sară, căci poate aceasta, n-ar dori un om ca mine,
Primisei o scrisoare la câteva zile după întâlnirea cu domnul D și cu o curiozitate ieșită din comun vrusei să o deschid, însă mama mi-o smulsese aprig din mâini și cu băgare de seamă îmi spuse că nu-s pregătită să primesc scrisori de la oameni. Am alergat în cameră cu repezici
Să lăsase sară… Pomii cu a lor înverșunare urlau în fundul iadului, iară crengile păreau că se zdrobesc pe bolta cerească. Teama copleșise cu repăziciune un sătuc uitat de nou, sărac în ale minții, de parcă totul fuse construit numai cu suflăt negru și inimă zdrobită. Nic
Am murit… cele mai întunecate gânduri și simțiri au fost în inima mea, ziua era noapte iar noaptea devenea zi. Ochii îmi erau plini de lacrimi iar trupul îmi era înghețat și cu toate aceste simțiri, cu ultime suflări veneam spre tine, cu gândul meu, cu inima și cu toată existen
Trupul meu e astăzi luminat de draga noastră lună, doar că acum nu-ți mai țin mâna strânsă, ci un sloi de gheața ce-mi amorțește suflarea. Zăpada se simte atât de rece prin hainele subțiri, suflarea mi-e greoaie, iar o lacrimă se scurge ușor pe obrazul meu drept. Numai vântul cum
Mă cuprinsese așa un dor ce avea să-mi sfâșie și ultimul strop de viața. Durerea din inima mea părea că se lăsa eclipsată de acestă nebună dorință de a te vedea. Cu mâinile mele firave ce tremurau necontenit, apuc cu ușurința de noptieră și cu un ultim răgaz deschid sertarul spr
Ca o bandă de casetă deteriorată, așa i se vedea iubirea în ochi și pe chip. Rămânea blocată când îi auzea numele pe stradă și tremura din toate încheieturile când pronunțam ”altcineva”. Îmi amintesc cum îmi povestea râzând și cu lacrimi în ochi… „Doamne, eram într
– Ia un loc ! te rog simta-te ca acasă, până la urmă e casa noastră. Gustă din cafeaua ce ți-am făcut-o cu inima și din biscuitele ce ți l-am lăsat lângă linguriță, e preferatul tău… Am simțit un nod în gât, era ca și cum toată suflare mie sabotată de această întâlnire
Numai vuietul înspăimântător al copacilor a mai rămas, treaz în simțământul meu, aerul rece ce-mi înroșește obrajii și zgomotul apei ce apasă tot mai tare pe al meu suflet. O să mă ofilesc ca orice trandafir rupt din a sa rădăcină iar atunci îmi voi ține inima în mâini și îi
