Naiv și ambițios, mi-am lăsat șalul pe spate și m-am așezat pe scaunul vișiniu, construit manual de cea mai îndemânată ființă, ce și-a zdrobit mintea și inima, ca eu să mă pot așeza pe cel mai confortabil scaun, clasic, din cel mai masiv lemn, dobândit cu trudă și sudoare. Mi-a
Era dimineața primei zile din Decemvrie, gerul ce încrestase geamul dormitorului devenise un impediment în a privi contopirea cerului cu a pământului, infernul alb, ce îl așteptam demult. Totul fusese încremenit, nici măcar vântul nu mai mișca crengile sărmanului pom, stavila era plină
Înspiram aerul rece îndreptându-mă spre nicăieri într-o seară ca toate celelalte seri. La un moment dat, datorită gerului ce îmi amorțise fața și asprindu-mi buzele, mă așez pe spate în mijlocul străzii. Pământul era foarte rece și simțisem cum pietrișul rămăsese lipit de aces
M-am privit obsesiv în oglindă, îmi priveam adânc privirea și pătrundeam acolo undeva într-un spațiu în care cuvintele nu aveau vreun rost, unde limba nu-și găsea grai, acolo unde nu exista comunicare, acel adânc al adâncurilor unde numai inima putea pătrunde. Ochii erau roșii, fața
Cu pași mărunți și multă teamă, draga mea, ne-am purtat urat unul fata de celalalt, ti-am fost indiferent, te-am lasat să suferi cand ar fi trebuit sa-ți fiu alături. Am fost un egoist, caci nu mi-a pasat cat de mult poti suferii, nu mi-a păsat, te-am călcat în picioare cu fiecare ocazie
Oamenilor le este teamă de lucruri noi, le este frică să simtă de parcă ar pierde ceva de neprețuit. Teama începe prin nevoia de protecție, de siguranță, că nu-și vor lăsa inima să pulseze sentimente puternice, pe care nici măcar ei nu le pot controla. Odată ce ajungem să zâmbim di
Dacă iubim o persoană doar atunci când se comportă în funcţie de idealurile noastre, aceea nu este dragoste.Chiar şi într-o familie iubitoare, fiecare trebuie să-şi trăiască propria sa viaţă. Cei care te iubesc cu adevărat vor renunţa la dorinţele lor în ceea ce te priveşte, dacă
”Nu-mi amintesc exact cum am ajuns aici dar tot ce știu e că doare, un gol în stomac, fără vlagă, parcă nici soarele nu mă mai încălzește. Nu-i nimic de făcut, de reparat ori vreun regret, nu-i nimic, e doar un vid, un punct așezat pe o coală albă prin care pot trece linii infinite,
Când mă gândesc la mine mă sufoc de cele mai multe ori. De la cărți, până la tehnologie, ceilalți oameni creează lucruri extraordinare iară eu sunt aici târându-mi degetele pe o tastatură prăfuită pentru a-mi sublinia prostia. Mie teamă să rămân singur, pentru că sunt cel mai ma
Baby oamenii plâng, ființele astea mici atât de neînsemnate varsă lacrimi din cauza unei mici inimi ce le bate în piept. Creaturile astea atât de frumoase pe care Cel de Sus le iubește enorm, plâng…își storc fiecare rămășiță de putere în lacrimi. Ridică-te ființă mică, șt
