Pravila întoarcerii
Se-ntorc cocorii când se duce iarna, Pe vechiul cer, la cuibul părăsit; Iar codrul își îmbracă iarăși haina, Din muguri noi pe ramul desfrunzit. Se-ntoarce râul către vechiul vad, Pe cer se-arată
Epitaful grădinii
Când ai venit, grădina era piatră, Cu gardul frânt și porțile căzute; Prin crăpături dormeau rădăcini moarte, Și cuiburi goale, de furtuni bătute. N-ai întrebat al cui fusese locul, Nici cine îi
Dacă tu ai dispărea
Dacă tu ai dispărea, Însuși cerul ar să plângă, Te-oi cânta pân te-oi zărea, Eu, te-aș reclădi în stâncă. Am să chem îngeri de
