Îmi lua gura foc doar să-ți simt gustul, îmi doream să merg mult doar să vezi cât am
putut merge pentru tine, a și atingerea ta, da acea atingere, nu mi-o doream des,
dar cand se întâmpla, fiecare celula reacționa iar creierul meu ne mai facând față
îmi lăsam inima sa bată, iar uneori ma gândeam ca sunt predispus unui preinfarct,
deși eram prea tânăr pentru a avea unu. Mirosul tău, îl puteam recunoaște dintr-o
mie și cu cât mai mult îl simțeam nu ma plictiseam, mi-l doream și mai mult. Lumea
îmi era la picioare și chiar de era doar o imagine de miraj tremuram doar stând lângă
tine, vibram, nu mai conta daca mai am 10 secunde de trăit sau 10 ani, pur și simplu
era acel ceva ce-mi omora inima și sufletul și deși mă omora te vroiam tot mai mult.
Nu credeam că o să simt așa ceva, dar uite ca deși e inexplicabil, pentru mine este
explicabil…sunt al tău. Poate îmi va trebui 1000 de ani să înțeleg ce mi se întâmplă,
poate îmi va trebui 1001 secunde, dar cu ce scop ? De ce aș vrea sa înțeleg ceva,
ce-mi omoară fiecare secundă din existența mea, de ce aș vrea să înțeleg când aș putea doar să trăiesc.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.