Ne creem vieţi supraapreciate, învăţăm să creem imposibilul, pe care nu le putem îndeplini. Nu vi s-a întâmplat şi vouă să vedeţi pe stradă ,, o cunoştinţă de pe facebook” şi să nu corespundă deloc cu imaginea perfecţiunii pe care o aveaţi în minte. Dăm naştere unei irealităţi care va ajunge să ne ajute să ne pierdem esenţa vitală, care ne va expune , reliefându-ne în societate. Dar unde se termină societatea virtuală şi unde începe viaţa reală? Nu e oare, şocant pentru noi să trăim fără tehnologie, să vorbim unii cu alţii să ne descoperim între noi fără a şti like-urile şi timeline-ul celuilalt. Trăim mai puţin… gândim la fel, vrem să fim ca ceilalţi. Ne luăm după trenduri şi facem ce fac şi ,,prietenii noştri”, trăim toţi la fel, sau încercăm. Ne distanţăm unii de alţii, devenim reci. Suntem din ce în ce mai singuri, şi am ajuns să nu ne cunoaştem nici pe noi înşine.
Primim un nou gadget care în loc să ne deschidă spre lume, ne închide într-o cameră obscură, întemniţându-ne într-un templu al perfecţiunii creat artificial, unde statutul social e dat de like-uri, comment-uri, numărul de prieteni şi de ce nu level-ul de la Candy Crush .
Toţi acei prieteni, oare asta sunt ei ? O faţă, un nume, o descriere. Totul se poate schimba cu un singur buton. Edit Profile. Asta ar transforma vieţile multora, nu ? Dacă ai putea să dai block, delete, sau chiar să ştergi profilul. Dar nu e aşa. De aici profilul dispare şi apare anonimul din spatele monitorului. Nu te uita mirat, acela eşti tu! Adevăratul tu. Sentimente, trăiri, gânduri, frici, emoţii, pasiuni. Şi după acea faţă zâmbăreaţă a cărei poză ai văzut-o, şi ai crezut-o poate falsă, superficială şi rea poate sta o comoară, sensibilă, fără încredere în ea. Sau nu.
Şi nici cuplurile perfecte care pun in a relationship pe facebook şi distribuie poze, fac declaraţii siropoase, nu sunt doar cadouri, fericire şi împliniri. E doar o aparenţă, de cele mai multe ori. În viaţă nu îţi dă nimeni unmap să îţi găseşti drumul, nu îţi dă nimeni o a doua şansă dacă dai back şi de la capăt. Asta e lumea în care trăim. Şi abia dincolo de acel ecran e esenţa, e jungla, e prezentul.
Ştiţi de fapt, cred că aş putea să îmi iau orice username şi să vi-l prezint vouă, nu ? Aşa sunt toate poveştile. Cu prinţese frumoase, bune la suflet.Perfecte. Dar, dincolo de photoshop este adevăratul ,,eu” , care aşteaptă să fie descoperit. Eşti de acord?
