Decembrie s-a întors mai rece ca niciodată

N-am putut realiza niciodată că mă pot pierde, că pot ajunge un fulg de nea care va fii bătut de vânt către o direcţie necunoscută. Am gustat durerea şi frica de necunoscut cum niciodată nu am fost în stare să o înțeleg. M-am simțit incapabil psihic şi fizic să-mi fac o cafea…am fost distrus. Se spune ca speranța moare ultima, dar oare cum e să-ți moară speranța şi tu încă să respiri? Am fost în întuneric, izbit de un perete cenuşiu ce pulsa durere. Fiecare celulă degradată din corpul meu pulsa durere şi singurătate. Eram singur, mă rugam Celui de Sus să-mi explice ce mi s-a întâmplat.

M-am aşezat în pat, în acelaşi fel cum o făceam înainte doar că acum şi patul nu mă mai vroia, somnul a ajuns să fie un lux iar cearcănele o obijnuinţă. Poate n-am fost pe drumul bun, ori am greşit undeva, dar sunt sigur că am dat tot cei mai bun.

Poate nu a fost ceea ce îmi doream, poate nu am fost destul de bun pentru a aprecia tot ceea ce am, însă nu meritam asta. Nu este corect dar stiu că Dumnezeul meu într-o zi va face dreptate, mă va durea, dar voi fii acolo unde îmi este locul. Aş fii ales să sufăr eu decât să văd suferință, dar nu-i pot ține piedică Lui, tot ce pot să fac e să fiu acolo cum am fost întodeauna.

Am rămas fără aer…m-am îndreptat către cel mai zgomotos loc unde erau mulți oameni, dar am simțit că locul meu nu este acolo. Am fugit pe stradă unde nici țipenie de om nu era…doar întuneric, însă nici acolo nu-mi găseam locul. Am văzut lumină în casele din jur şi îmi doream ca şi în casa mea să fie aşa.

Afară începuse să plouă, m-am aşezat pe iarbă şi priveam cerul, ce era înnorat. Parcă şi el plângea odată cu mine. Am smuls iarba cu două palme firave și priveam adânc pământul, căci el e singurul care mă mai poate înțelege.

Mi-a fost frică de singurătate, mi-a fost frica de întuneric, mi-a fost teamă de mine dar s-a terminat. Din toată incapacitatea mea de a mai respira am găsit tărie în pământul cenușiu și umed să mă mai ridic odată, să mai respir și să mai pot cânta cu aceleași lacrimi reci și sărate.

Decembrie s-a întors mai rece ca niciodată.