Dacă nu merge, nu merge. Tu însă mergi mai departe

2 April 2016
by

Captură de ecran din 2016.04.02 la 15.08.23 Toți avem în viață momente în care suntem eclipsați de probleme sau de o problemă. Și mai sunt și momente în care mintea îți spune ”move on” iar inima te oprește și te îndeamnă să mai aștepți, să ai răbdare, să nu cumva lucrurile ori deciziile să fie luate în grabă și pripite.

Cel mai greu în viață îți va fi atunci când vei lua tu decizii, nu când alții o vor face pentru tine. E cumplit să iei o decizie ca mai apoi să ai un sentiment de vinovăție și că ai vrea să te întorci înapoi. Și cel mai cumplit e să fi cel care trebuie să ierte, de obicei acela a suferit după urma deciziei tale.

Dacă nu te regăsești acolo unde îți cauți liniștea, de nu vei simți confortul acolo unde trebuie să dormi liniștit, de vei vorbi două ore fără să rezolvi nimic, încetează să mai faci lucrurile să meargă, dacă nu au mers niciodată nici nu vor merge, nu pentru că cealaltă persoană nu vrea același lucru, ci pentru că aveți obiective care nu au niciun comun, vise care nu se întâlnesc niciodată și o casă care oricât ar fi de mică, nu vă poate apropria. În trecut datorită limitărilor impuse de societate, oamenii erau obligați de o hârtie de la primarie să fie pe veci împreună, dar ei erau ca șoarecele și pisica, ea il considera bețiv iar el o considera curvă. Vei fi obligat doar de inima să înduri, nu de niște hârtii, doar ea îți va dicta ce să faci, altfel te va răni.

Cine spune că dragostea-i frumoasă și o să trăiești ca o prințesă datorită prostului care te iubește iar tu îți vei bate joc de el sau vei fi ”capul casei” iar ea îți va fi servitoare pentru că asta înseamnă dragostea, vă înșelați! În dragoste sunt fericiți amandoi ori niciunul și la nefericire tot împreună.

Previous Story

Străzile sunt făcute pentru toți oamenii, de aceea există trotuare

Next Story

Ce e mai rău, e că nu ne amintim de ce am început

Latest from Creații

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea, Însuși cerul ar să plângă, Te-oi cânta pân te-oi zărea, Eu, te-aș reclădi în stâncă. Am să chem îngeri de

A fost odata ca niciodata

Pic pic pic, se auzâ apa murmurând lovind pietrele reci de pe marginea lacului. Se străpungea printre degetele mele firave creând râuri, mai mici,
Go toTop

Don't Miss