A începe să iubești va fi simplu, te vei îndragosti cât ai clipi, a începe o ceartă e la fel de simplu, o poți porni când vrei și fără un motiv întemeiat iar să distrugi îți va fi la fel de ușor. Ce e cel mai greu e să repari ce ai stricat, să iei fiecare cărămidă din zidul inimii, să o cureți si după să reconstruiești ce ai dărmat, tu sau ceilalți. Viața devine complicată atunci când îți pasă și de multe ori poți complica lucruri și situații fără să îți dai seama, în schimb cine te iubește nu se va enerva că iubești prea mult, te va înțelege și te va iubi în continuare.
Mulți fug când o relație devine complicată, dar ei fug pentru că le e mai ușor să înceapă construcția pe un teren curat decât să repare mijlocul junglei. Îți trebuie mult tupeu și multă voință să îți repari greșli doar pentru ați mulțumi jumătatea, îți va trebui tone de răbdare să poți face lucrurile să meargă atunci când nu merg ci doar privești în stânga și-n dreapta și te întrebi ”ce dracu mai caut aici?”
Și mai vin momente sau există când vă certați o zi întreagă ca la sfârșitul acesteia să te întrebi ”da oare de ce mă certam?”…
Și cum nu lipsesc despărțirile ”pentru totdeauna” când defapt sunt pentru câteva ore, stai așa și îți amintești când erau lucruri foarte serioase nu te-ai despărțit, dar din nimicuri ai băgat ”divorț” repede.
Tind să cred că în viața asta sunt două feluri de iubire, acea cu ”găsesc pe altcineva dacă mă lasă” și aia adevărată în care spui ”voi aștepta cât va fi nevoie”.
Ps: Iubești cu adevărat atunci când urăști acea persoană cum nu poți urâ pe nimeni și totodată ai mâinile legate. Știi ce zic.
