Prea târziu să-l mai ajungi pe soare
„ Astăzi între două ceasuri, am tras cu putere ultimul aer în piept, suferința și tot chinul ce l-am îndurat avu să se sfârșească
Pe cât mi-e de înghețat trupul, pe atât de caldă mi-e inima
Trupul meu e astăzi luminat de draga noastră lună, doar că acum nu-ți mai țin mâna strânsă, ci un sloi de gheața ce-mi amorțește
Măcar de am mai fi străini încă odată
Ca o bandă de casetă deteriorată, așa i se vedea iubirea în ochi și pe chip. Rămânea blocată când îi auzea numele pe stradă
…nu te țin de mână, dar te am în suflet
Era dimineața primei zile din Decemvrie, gerul ce încrestase geamul dormitorului devenise un impediment în a privi contopirea cerului cu a pământului, infernul alb,
Însuși timpul are nevoie de timp
M-am privit obsesiv în oglindă, îmi priveam adânc privirea și pătrundeam acolo undeva într-un spațiu în care cuvintele nu aveau vreun rost, unde limba