Ultima scrisoare

5 March 2017
by

Am murit… cele mai întunecate gânduri și simțiri au fost în inima mea, ziua era noapte iar noaptea devenea zi. Ochii îmi erau plini de lacrimi iar trupul îmi era înghețat și cu toate aceste simțiri, cu ultime suflări veneam spre tine, cu gândul meu, cu inima și cu toată existența mea. Totul părea morbid și sinistru…

” Am murit într-o noapte când ultima mea suflare pentru tine se ridicase spre cer, atunci când zăpada atât de rece ca inima ta îmi spulberase orice șansa de supraviețuire, când totul suna ca un mister în jur iar singurul lucru care mai era lângă mine era luna. Acea noapte fusese cea mai lungă din toată existența mea, căci îmi așteptam sfârșitul, corpul mi era înghețat iar prin mintea mea colindau imagini cu tot ce iubesc pe acest pământ, șuvoaie de lacrimi îmi erau pe obraji scurgându-se pe păr și era așa rece, totul… Nu o să uit niciodată acea noapte…

În tot acest trecut, m-am simțit slab, îmi era teamă să cunosc oameni, întunericul era înfricoșător… totul era sinistru, însăși ziua mă speria. Am fost atât de slab și de umil, că mie teamă numai să-mi amintesc… înnebuneam… După plecarea ta am început să mă caut pe mine, căci în fapt, nu-mi aminteam cum eram eu înainte de toate, totul începuse odată cu venirea ta… iar pas cu pas, ca un copil ce  învață primii pași în viață, am reușit… sunt mândru de mine. Nu mi-a fost ușor să-mi înfrunt toate fricile… de fapt, a fost sfâșietor, că îmi era teamă cum o să sfârșesc bântuit de fantome, ori ucis de vreun animal prin sălbăticie ori o să mor înghețat… puteam să mor… însă am avut curajul pe care mi l-ai dat, pentru că nu mai aveam nimic de pierdut, iar oamenii care nu au nimic de pierdut, sunt cei mai puternici.

Nu o să încerc niciodată să te uit, o să păstrez fiecare amintire în inima mea, iar pe cele rele le voi păstra în minte și le voi avea ca exemplu întreaga mea viața ”AȘA NU !”. Nu o să uit niciodată fiecare grijă pe care ai avut-o pentru mine și nu voi încerca niciodată să uit atunci când voiai să mă distrugi, chiar și atunci prin fapte… Voi păstra fiecare noapte terifiantă și o voi transforma în ceva bun pentru oamenii pe care i-ai îndepărtat, iar ei fiind singurii care au rămas.

Să nu renunți ! Când viața va da cu tine de pământ să te ridici ! Vreau să ai grijă de tine așa cum eu am avut, ba chiar mai mult iar atunci când cineva îți va întuneca zilele, i-ați bagajul și fugi,  pentru că lumea este atât de mare și atât de frumoasă. Să nu-ți fie teamă niciodată că nu vei mai găsi pe cineva ca mine, ba da, vei găsi ceva mult mai bun de atât. ”

Acum totul este diferit, văd lucrurile cu alți ochi și cel mai important e că m-am găsit pe mine, nimic nu durează  o veșnicie, poate doar dragoste părinților. Nu m-aș mai întoarce niciodată în trecut, pentru că acum sunt mândru de mine în prezent și nerăbdător de viitor. Acesta sunt eu, nu este nicio ficțiune… iar cel mai important e că sunt aici.

Previous Story

Pe cât mi-e de înghețat trupul, pe atât de caldă mi-e inima

Next Story

Mihail. Partea I

Latest from Creații

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea, Însuși cerul ar să plângă, Te-oi cânta pân te-oi zărea, Eu, te-aș reclădi în stâncă. Am să chem îngeri de

A fost odata ca niciodata

Pic pic pic, se auzâ apa murmurând lovind pietrele reci de pe marginea lacului. Se străpungea printre degetele mele firave creând râuri, mai mici,
Go toTop

Don't Miss