Am construit un personaj atât de puternic pentru lumea asta atât de dură și totuși a fost îngenunchiat în fața unui sentiment pe care nici nu-l înțeleg și poate că nici nu-l plac atât de mult.
” Te-am întânit atunci când nu aveam nevoie de nimeni în viața mea și nici nu mă așteptam că ar să-i placă inimii vreun pic să tolereze toanele și fulgerele ce-mi ieșeau în cale. Am lăsat doi ochi să lăcrimeze de bucurie și să urle de tristețe atunci când inima nu mai vroia. Am țipat la picioare să fugă de tine, iar ele totuși alergau numai spre tine. Am mângâiat cu două mâini un păr delicat și încurcat ca fiecare traseu din labirintul minții mele. Mi-am pierdut caieteul, stiloul și geanta, în care am adunat educație, emoții și speranțe în drumul de a te găsi pe tine și totuși le recuperam, suflam praful de pe caiet iar cu fiecare pagină îți notam numele. Începusem să văd toate lucrurile inutile și persoanele toxice din viața mea, nefiind nevoie să-mi arăți cu degetul, auzeam fără să vorbești, simțeam fără să fiu atins. Ne-am întâlnit în fiecare vis, timpul pe care îl petreceam de-a lungul zilei era prea scurt pentru noi și ni se spunea că ”ochii care nu se văd, se uită” dar nu era și cazul nostru, nu am ales cu ochii, au ales inimile pentru noi.
Să știi că nu am făcut niciun sacrificiu ca să mențin ceva. Nu m-am omorât cu lumea ce nu ne lăsa în pace, n-am făcut pe detectivul și nici n-am căutat în stele, a fost doar acolo. Nu a fost nevoie să mă gândesc la lucruri noi pe care le puteam face, momentele veneau de la sine, fără ca eu sa am habar. Aveam un milion și un defect iar tu parcă le-ai luat pe fiecare și le-ai transformat în ceva bun, mi-ai arătat că le pot transforma în lucruri care contează. Nu ne-au explodat nici banii în față și nici bunătatea oamenilor, și totuși nu am dus lipsa de nimic. Nu m-am sacrificat cu nimic…pentru că nu pot numi ofrandă ceea ce am făcut cu drag.
Te-aș putea pierde într-o zi, din cauza timpului ori din vina mea dar nimeni niciodată nu te va putea șterge din caietul meu, am avut grijă ca pe fiecare pagină să fie doar numele tău, iar restul cuvintelor le-am scris mai mic, în cazul în care am nevoie de ele voi folosi o lupă, dar numele tău să-l pot citi fără ochelari atunci când voi avea nevoie de unii. Iar de vei pleca vreodată, să nu uiți că te voi aștepta, nu va conta cât, sunt sigur că va merita. ”
Când iubești nu faci lucruri din nevoie sau obligație, le faci din plăcere. Lucrurile se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin ”după ce ai încetat să cauți, vei găsi fără să te aștepți” și posibil să fii mai surpins/ă de rezultate.
