dbradacAșa cum spune și titlul ”Aruncă cu apă atunci când casa îți arde cu speranța că mai poți salva ceva, nu după ce s-a făcut scrum”, aici nu mă refer la sensul propriu, dar este valabil și acolo.
De multe ori ne certăm cu persoane dragi iar la nervi si supărare spunem vrute și nevrute, când ne trezim din acea agonie parcă ne cam pare rău de ce am spus sau am făcut și din cauza orgoliului prost inițiat doar așteptăm un semn, ceva acolo care să ne stimuleze să ne cerem scuze, iertare, depinde de la caz la caz.
Toți știm cum e să pierdem pe cineva drag din cauza orgoliului aplicat în situații proaste. Consider că trebuie să calmezi lucrurile exact atunci când ”incendiul” este în plină manifestare, nu după o lună, an, secol, pentru că s-ar putea să fie cam târziu pentru regrete. Era un citat ”Niciodată nu-i prea târziu”, nu te baza pe asta, nu întodeauna este valabil.
Uneori din cauza acțiunilor noastre deranjăm apropriați (cel puțin eu deranjez mereu), iscăm scandaluri, supărări, dezamăgiri, nu e vina ta, ești om iar oamenii greșesc, dar oamenii de asemenea învață, iar de vei merge pe ”un drum” și ai dat într-o groapă, te întorci pe același drum încă odată și te lovești de același obstacol îți voi spune că nu ți-ai văzut greșeală, ori nu-ți pare rău, sau ești ignorant asupra propriilor greșeli. Gândeștete că viața e relativ scurtă, nu e așa lungă pe cât crezi, și e păcat să pierzi oameni sinceri din cauza cretinismului tău (nu ma refer la boală).
Mai sunt și oameni cu familii și copii care se despart din cauza infidelității ori din cauza nepriceperii. Nu sunt în stare să asculte, execute și să iubească. Ei consideră că sunt ”șăfii” în familie și când intră pe ușă îți dă așa un aer de dominanță, cu falsitatea încredere că domină și nimeni nu are dreptul să-i supere. Iar femeile lor sunt atât de naive încât cred că așa se manifestă ”dragostea adevărată”, bine că sunt și cazuri în care femeia domină iar bărbatul e casnic.
Multe se destramă la un moment dat, iar cel ce are impresia că controlează totul s-ar putea să se trezească într-o zi că a plecat proasta/prostul și atunci e lovit/a de realitate, defapt nu controla nimic. Și aici intervine problema, în loc să-și ceară iertare, scuze ceva acolo, își vede de viață și încearcă să pară fericit/ă, dar el/ea știe prea bine că nu-i deloc…După un timp, mai scurt sau mai lung, odată ce se strânge tristețe în sufletul acestuia/acesteia, încearcă să repare lucrurile și află prin absurd, ca jumătatea defapt e cu altcineva și chiar e fericit/ă. Și am văzut cum se sfârșesc poveștile astea…nu prea au un final fericit…
Nu ma pricep la sfaturi și nici nu vreau să schimb ideile nimanui, tu știi mai bine care este situația ta și dacă vrei să schimbi ceva sau nu.
Fii erou, sau Heroina cuiva !
