Oamenii au lucruri în comun, dar nu sunt la fel iar faptul că avem o inimă în piept și respirăm la fel e singurul lucru care ne aseamănă.
Oamenii sunt diferiți începând de la numărul de fire de păr după corp terminandu-se undeva pe la cap și aici e marea diferență.
Culoarea pielii, înălțimea, părul, kilogramele (mă simțeam obligat să precizez) sunt cele mai importante caracteristici care ne diferențiază, oamenii se cunosc după aspectul fizic, nu după interior, acolo e mai delicat.
Un lucru bun al nostru e că nu suntem la fel, dacă am fi la fel ar fi haos ori plictiseală, suntem diferiți iar dacă am fi diferiți fără lucruri în comun, nu am avea nevoie unii de ceilalți și nu am putea lega relații, dar bine că măcar avem lucruri în comun. Cu unele persoane avem mai multe lucruri în comun, cu altele deloc și aici e problema, că sunt oameni acolo în lume care stau în grupuri cu care n-au niciun punct comun, nimic, și sunt considerați ”proști”, nu trebuie să mai dezvolt ideea pentru că toți avem ”proști” pe lângă noi, problema e a lor, că stau pe lângă oameni cu care nu au lucruri în comun. Și tu ești un om prost, daca vezi alt prost și nu-l ajuți când vezi clar că are nevoie de ajutor, ori un impuls, ci preferi să râzi ca o țață ce nu se mai satură de râs…
Toți oamenii care populează acest pământ sunt creațiile Celui de Sus iar ”Ăl de Sus” nu face greșeli așa cum faci tu, eu și ceilalți. Respectă fiecare om indiferent de culoare, continent, țară, religie și limbă, iar la rândul tău vei fi respectat. Iar de-ți va cere ajutorul, oferă-i, dacă nu, lasă-l în pace, nu-ți bate joc și nici mândru să nu fi, pentru că la rândul tău te-ai umilit la alții mai mari în grad ca tine.
Oriunde merg pe stradă văd oameni care îmi zâmbesc, sunt de toate culorile, de pe tot globul, le zâmbesc și eu înapoi.
Am văzut persoane mai bine îmbrăcate, altele erau mai prost îmbrăcate, dar cine-s eu să le judec…nu-s nici Iulia Albu și nici CB, toți sunt oameni și îmi place așa când privesc în jur și primesc zâmbete, îmi face ziua mai frumoasă…iar uneori văd și câte o persoană mai diferită, cu mers iute, voce zgomotoasă, și diferite gesticulații, atunci îmi dau seama că-i român. Mi-am amintit că eram odată la un bar în centrul vechi și vorbeam în en cu grupul meu, venise o gașcă și s-au așezat lângă noi, la care un amic i-a cerut găștii vecine un șervețel (în en), unul din ei mai amabil i-a oferit de ce avea nevoie, iar altul care stătea mai ”smecherește” i-a spus ceva de genu ”să ne s***”, am tăcut, am zis lasă-l dacă atât îl duce capu, probabil el credea că suntem toți străini și nu înțelegem. După ce am plecat m-am dat drept scaunul lui și am zis încet cât să mă audă doar el ”să știi că te-am înțeles”, s-a uitat brusc la mine și era vânăt la față…Trist, ca român mie rușine cu români, nu spun că toți sunt așa, dar majoritatea așa sunt.
Și ce ne diferențiază cel mai mult este caracterul și educația. Oamenii educați nu-i vei găsi la colțul străzii spărgând semințe si bând bere. Un om întodeauna va căpăta caracter din educație, o persoană care este educată știe despre autocunoaștere, pe când una fără educație va arunca vina pe ceilalți pentru propriile greșeli, va sta din poartă în poartă să bârfească și niciodată nu te va asculta, sau daca o va face nu-ți va înțelege și punctul tău de vedere…era o vorba ”o iei ca curva înainte”.
Sunt oameni educați care nu au nici măcar liceu, deci dacă are 3 facultăți nu înseamnă neeapărat că este educat/ă, îți vei da seama de caracterul unui om, când ești într-o situație dificilă.
Putem încerca să fim mai buni, nu ne costă nimic, iar dacă ești mai bun nu înseamnă că ești mai prost, de ai fost bun și ai fost luat de prost înseamnă că ai fost bun cu cine nu trebuie. Arată că ai caracter.
