Mila, când nu e însoțită de iubire infinită, e mai ofensatoare decât disprețul
„Mila, când nu e însoțită de iubire infinită, e mai ofensatoare decât disprețul” Garabet Ibraileanu
Mila în condițiile în care ”nu ai de ales” e un sentiment mârșav care este devastator în cele mai multe cazuri. Când ajungi să folosești mila în iubire e total greșit atât pentru tine cât și pentru celălalt. E dezgustător să fii lipsit de scrupule încât să folosești mila ca armă împotriva celuilalt iar cel mai josnic este să utilizezi acest sentiment doar pentru dorințe materiale sau oricare altfel de dorințe dar în niciun caz să simți altceva decât dorințe ori să-ți atingi scopuri.
Mai există și ”mila prefăcuților” care se sfiesc în fața celorlalți în a spune adevărul, dându-se drept cuvinte ”daca nu aveam un copil/casa/mașina/caine/hainele/averea la el/cu el plecam, dar mai mult mie milă de x, să-l las așa singur”, citat a oricărei târfe feminine/masculine în rolul actoricesc ”relația”. Genul asta de oameni sunt niște mizerii și după părerea mea trebuie tratați ca atare, cu același dispreț pe care ei îl alocă într-o relație.
Luând un exemplu la întâmplare despre o relație „ca în povești” în care bărbatul își maltratează nevasta și copii iar aceasta nu pleacă pentru că ”îi e prea milă să-l lase singur”, mi se pare josnic să mai ceri și ajutorul celorlalți ori să te plângi. Nu pot sa cred câtă prostie poate exista într-un cap…Trage-ți voi concluziile.
Alt exemplu când a fost odată ca niciodată o iubire ca în povești iar după ”100” de ani în care au stat amandoi să vină unul din ei că ”auzi știi, dar eu nu cred ca simt ceva pentru tine, vreau sa spun că niciodată n-am simțit ceva pentru tine însă m-am străduit dar nu merge” asta putând fii și culmea batjocorei și a prostiei însă există și o continuare ”acum tu decizi daca vrei să rămân cu tine, ori pot pleca…” și aici BooM în față ca un buchet de artificii. Consider că mai bine să urăști o persoană decât să minți că iubești, mai ofensator, mult mai rău, ca vorba aceea ”ferește-mă Doamne de prieteni că de dușmani mă feresc eu”, cine a spus-o fiind om deștept.
Însă nu generalizez pentru că mai sunt și cazuri în care abia s-au cunoscut iar unul dintre cei doi spune că nu simte nimic și vrea să încheie, și aici intervine obsesia pentru cineva, iar asta ajunge de multe ori la hărțuire verbală ori hărțuire fizica. E un sentiment foarte ciudat să știi ca ai un stoker pe urmele tare, e ca și cum ești violat/a indirect, iar uneori chiar direct.
