Mihail. Partea III
Trecură două zile de când nu primisem niciun semn de la L.N, mă tot primblam pe cărările din fundul curții fără niciun folos, toate
Mihail. Partea I
Să lăsase sară… Pomii cu a lor înverșunare urlau în fundul iadului, iară crengile păreau că se zdrobesc pe bolta cerească. Teama copleșise cu
„Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era…”
Mă cuprinsese așa un dor ce avea să-mi sfâșie și ultimul strop de viața. Durerea din inima mea părea că se lăsa eclipsată de
Însuși timpul are nevoie de timp
M-am privit obsesiv în oglindă, îmi priveam adânc privirea și pătrundeam acolo undeva într-un spațiu în care cuvintele nu aveau vreun rost, unde limba
Decembrie s-a întors mai rece ca niciodată
N-am putut realiza niciodată că mă pot pierde, că pot ajunge un fulg de nea care va fii bătut de vânt către o direcţie
Ești o ființă minunată în felul tău, profită de asta !
Încă din momentul în care deschidem ochii pentru întâia oară, devenim întemniţaţi într-un zid, care începe să se construiască în jurul nostru. Ne acaparează
Ce e mai rău, e că nu ne amintim de ce am început
A începe să iubești va fi simplu, te vei îndragosti cât ai clipi, a începe o ceartă e la fel de simplu, o poți