dbradac”Nu am ieșit niciodată din oraș, nu noaptea, însă odată am vrut să fiu departe de aglomerația urbană, departe de zgomot, aproape de liniște.
În noaptea aceea am privit…stelele, nicioadată nu am văzut atât de multe. Cerul era împânzit de stele, iar cineva mi-a explicat că e nevoie de întuneric să vezi stelele, pentru că în oraș sunt prea multe lumini.
Însă, când lucrurile sunt întunecate…cu adevărat întunecate, cât se poate de întunecate, vezi mult mai multe, atât de multe lucuri minunate. Câteodată , totul se va întuneca pentru tine, mai mult decât pentru ceilalți. Însă trebuie să vezi acele momente ca ceva deosebit, pentru că îți dezvăluie tot felul de lucruri. Un fel de a privi lumea așa cum nu o va face nimic, și nu o va înțelege niciodată.
Iar câteodată lucrurile, oamenii și situațiile vor deveni atât de ciudate și de rele încât nici tu nu-ți vei da seama cum de mai poți, însă ai răbdare copile, ești deosebit, și ăsta e un dar.
Asta e o binecuvântare micuțule, nu un blestem.”
