Mihail. Partea IV
Mă îndreptam spre casă, cu o inimă frântă de cea mai cutremurătoare furtună, crezând că măcar aici îmi voi găsi liniștea de care aveam
Mihail. Partea III
Trecură două zile de când nu primisem niciun semn de la L.N, mă tot primblam pe cărările din fundul curții fără niciun folos, toate
Mihail. Partea II
Primisei o scrisoare la câteva zile după întâlnirea cu domnul D și cu o curiozitate ieșită din comun vrusei să o deschid, însă mama mi-o
Mihail. Partea I
Să lăsase sară… Pomii cu a lor înverșunare urlau în fundul iadului, iară crengile păreau că se zdrobesc pe bolta cerească. Teama copleșise cu
Ultima scrisoare
Am murit… cele mai întunecate gânduri și simțiri au fost în inima mea, ziua era noapte iar noaptea devenea zi. Ochii îmi erau plini
Pe cât mi-e de înghețat trupul, pe atât de caldă mi-e inima
Trupul meu e astăzi luminat de draga noastră lună, doar că acum nu-ți mai țin mâna strânsă, ci un sloi de gheața ce-mi amorțește
„Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era…”
Mă cuprinsese așa un dor ce avea să-mi sfâșie și ultimul strop de viața. Durerea din inima mea părea că se lăsa eclipsată de