dbradacMă îndreptam spre casă, cu o inimă frântă de cea mai cutremurătoare furtună, crezând că măcar aici îmi voi găsi liniștea de care aveam nevoie în aceste momente. Intrând în casă o văzusem pe mămuca dormind pe fotoliul aflat lângă sobă, însă un aer straniu se instalase pe corpul meu, un frig ce-mi tulburase mintea, părea sinistru că aceasta se culcase înainte de asfințit.
Plină de gânduri și de cugetări mă retrag în camera mea, rezemându-mă de perete cu privirea pe geam și îmi ștergeam lacrimile.
„ Ce suferință, câte întrebări sunt în inima mea, cum poate un om atât de iubitor să mai iubească și o altă femeie ? Cum ? Îmi imaginez cum buzele li s-au lipit, iar respirația sa era pe corpul ei, ia mângâiat părul ce eu l-am mângâiat cu dragoste, Doamne și zâmbetul lui cum se reflecta în ochii ei… O fi zâmbit ? O fi fost oare el atât de mârșav cât să-i pună mâna pe toate cele ale ei ? Blesteme ! Că tare proastă îs, mai am și întrebări și nedumeriri când urechile mele au auzit tot ce trebuia să aud. A privit-o cu dragoste ! Căci acum am mintea limpede, el mi-a spus că nu s-ar atinge nicicum de o femeie dacă nu simte ceva în inima sa. O iubește ! Blesteme ! Eu ca proasta mă vedeam bătrână lângă el, văzui copii noștri cum ne vizitau și casa care îmbătrânea odată cu noi. Îmi făceam speranțe că o să-l îngrijesc și la bătrânețe ca în prima zi când ne-am cunoscut. Câtă durere, că mi-a distrus fiecare vis… nici măcar o vorbă n-a scos când am ieșit pe ușă, se simțea vinovat, ce credea el? că nu o să aflu… Of Doamne, Dumnezeul meu, fii lângă mine să trec peste această tragedie, că am să mor în această noapte, am să-mi dau sufletul și nimeni n-ar să știe ce a fost în inima mea. Voiesc să plâng pe umărul mămucii, nu mai pot… ”
Îndreptându-mă către mămuca, prind un scaun și mă șez în spatele ei, iar capul mi-l plec pe umărul acesteia și încep în hohote de plâns să-i zic :
– Of mamă ! Câtă durere e în inima mea acum, ai avut dreptate, domnul D s-a tăvălit cu o croitoreasă din sat, veni asta la mine să-mi zică cu lacrimi în ochi că acesta s-a atins de ea, că i-a jurat iubire și că mă zvârle afară pe mine din casă ca să vie ea, iar el a mințit-o. Blesteme mamă ! Ai avut dreptate !
Tot plângeam pe umărul mămucii însă aceasta pare că nici nu mă ascultă.
– Mama ?… Bre…. Mă auzi ?
Nimic…
Îi apuc mâna și simț că-i rece ca gheața iar atunci am rămas blocată. Mă uitam lung la ea și părea că e un coșmar, că nu poate fii adevărat, să rămân singură pe acest pământ, să mă părăsească amândoi. M-am dat cu câțiva pași în spate, terifiată de această zi, închiz ochii și îi deschid iar, poate doar visez.
– Mama !!!
…………………………………………………………………………..
A doua zi, mulți oameni veniră la noi, era priveghi. Eu eram răzămată pe târnaț, cu capul sprijinit de lemn, ochii roșii iar privirea fixă. Parcă Dumnezeu o vrut să mă distrugă, căci astfel nu înțeleg de ce atâta durere pe inima mea. După câteva minute îi auzi glasul lui D din depărtare, pare că vorbea cu oamenii pe uliță, am simțit în acel moment o tăietură de cuțit prin stomac și mi-aș fi dorit să alerg spre el, să-i spun că tare mă bucur că veni la mine, că mor de durere și n-am cui să-i povestesc toate cele. Dar n-aș putea să alerg spre lup, cel ce m-a înjunghiat pe la spate, în timp ce eu cu dragostea mea îl împodobeam zi de zi. Am rămas aici nemișcată, ca o pătura ce stă la uscat pe gard.
Îl văzui intrând în ogradă, am oftat și am rămas nemișcată, însă el pare că vrea să se aproprie de mine, ce gânduri meschine are el în cap ? că-mi vine să o rup la fugă.
– L.N, draga mea, încep să-ți zic cât de mult îmi pare rău de mămuca și îți înțeleg toată suferința. Iubita mea, doar pe tine te iubesc, mi-aș smulge inima acum din piept să ți-o pun în mâini ca dovadă a amorului meu pentru tine. Lunatica aia de croitoreasă a mințit !
Când aud aceste cuvinte parcă îmi atinge inima o rază de soare, însă rămân pe poziție să văz ce zice.
– E o mincinoasă dragule ? Dar când ai atins-o nu mai era ?
– Draga mea, nu spune aceste vorbe negândite. Cum poți tu a crede că m-aș duce eu la altcineva, când tu ești totul pentru mine. Am mers la coțohârla aia să-ți croiască corsetul pe care îl voiai, iar ea de colo vru să-mi arate modele și s-a lăsat despuiată în fața mea… m-am întors și i-am zis „ lasă-l dracului de corset că merge și o floare ”, iar ea a vrut să-mi facă rău, că altfel nu-mi explic cum o muiere poa să mintă mai ceva ca diavolul.
Când l-am auzit, mi-a înflorit inima de bucurie, m-am ridicat și l-am strâns puternic în brațe simțindu-i parfumul, îmi era tare dor să-l mai simt în brațele mele.
– Să știi că mi-a fost tare dor de tine, iar de cucoana aia, știam eu că minte, am simțit eu că ceva nu e în regula, căci după cum ai spus tu, inimile comunică, iar eu te simțeam aici, n-ai plecat.
Zilele treceau, lipsa mămucii se accentua, de multe ori picam în plâns și tocmai când ajungea D acasă mă opream. Îmi era teamă că o să rămân într-o zi și fără el iar atunci ce o să mă fac eu ?
