Uite-mi sângele ce se transformă-n cerneală.
Captiv în acest mormânt infinit, înfundat de întuneric, gust amărăciunea condiției mele, care nu demult părea mai luminată. Dar aș vrea să insist, fă-mă
Mihail. Partea V
Stăturăm într-o sară pe dealul din spatele casei așteptând răsăritul. Frigul aprig îmi îmbujora obrajii blajini, înghețându-mi lacrimile ce mi se scurseră pe aceștia,
Mihail. Partea IV
Mă îndreptam spre casă, cu o inimă frântă de cea mai cutremurătoare furtună, crezând că măcar aici îmi voi găsi liniștea de care aveam
Mihail. Partea III
Trecură două zile de când nu primisem niciun semn de la L.N, mă tot primblam pe cărările din fundul curții fără niciun folos, toate
Mihail. Partea II
Primisei o scrisoare la câteva zile după întâlnirea cu domnul D și cu o curiozitate ieșită din comun vrusei să o deschid, însă mama mi-o
Mihail. Partea I
Să lăsase sară… Pomii cu a lor înverșunare urlau în fundul iadului, iară crengile păreau că se zdrobesc pe bolta cerească. Teama copleșise cu
Ultima scrisoare
Am murit… cele mai întunecate gânduri și simțiri au fost în inima mea, ziua era noapte iar noaptea devenea zi. Ochii îmi erau plini