Mihail. Partea V
Stăturăm într-o sară pe dealul din spatele casei așteptând răsăritul. Frigul aprig îmi îmbujora obrajii blajini, înghețându-mi lacrimile ce mi se scurseră pe aceștia,
Mihail. Partea IV
Mă îndreptam spre casă, cu o inimă frântă de cea mai cutremurătoare furtună, crezând că măcar aici îmi voi găsi liniștea de care aveam
Mihail. Partea III
Trecură două zile de când nu primisem niciun semn de la L.N, mă tot primblam pe cărările din fundul curții fără niciun folos, toate
Mihail. Partea II
Primisei o scrisoare la câteva zile după întâlnirea cu domnul D și cu o curiozitate ieșită din comun vrusei să o deschid, însă mama mi-o
Mihail. Partea I
Să lăsase sară… Pomii cu a lor înverșunare urlau în fundul iadului, iară crengile păreau că se zdrobesc pe bolta cerească. Teama copleșise cu
Biet om, cel care nu ştie să moară! N-aveam decât cincisprezece ani şi ştiam lucrul ăsta.
Naiv și ambițios, mi-am lăsat șalul pe spate și m-am așezat pe scaunul vișiniu, construit manual de cea mai îndemânată ființă, ce și-a zdrobit
Răbdarea este o virtute, pe care eu nu o am
Aș cam vrea să fiu mai răbdator să-i pot înțelege pe cei din jur, chiar mie greu și mie uneori să am răbdarea asta,