Viața e nedreaptă

12 March 2016
by

Cu toții știm că uneori viața e nedreaptă, e cumplit sentimentul să știi că ai mâinile legate și nu poți face nimic decât să privești cum tot ce ai construit cu suflet se dărâmă și tot ce poți face este…nimic.
Și ce e mai rau că nimeni nu e acolo să te mai țină, tot ce ai e doar un cățel și un morman de sentimente, vise și dorințe spulberate de cea mai cutremurătoare furtună.

Ce e mai tragic decât să te pierzi pe tine, să nu mai știi unde ești și dacă mai poți lupta pentru ceva, dacă mai poți ridica zidurile și să repari inima ta care oricum e sfâșiată.

  Și mereu iți amintești de când erai doar un copil inocent, când nu aveai nicio grijă, lumea părea un loc așa mare pe care trebuia să-l descoperi, și erai doar curios. 



  Dar acum nu mai ești un copil, ești un adult care iși are destinul în propriile mâini iar lumea… o știm cu toții, mai bine nu erai curios. 
  Nu mai simți nimic decât durere și nici aia nu știi daca o mai simți, fericire a rămas doar un cuvânt din trecut…
  Și știm cu toții că viața nu e doar o dramă, e și frumoasă, uneori…


  Acum că știi și ai simțit că viața e nedreaptă nici teamă nu-ți mai e de viitor și nici frică nu-ți mai e să rămâi singur. Acum vezi singurătatea cu alți ochi, pare mai frumoasă și mai interesantă.


Multe uși s-au închis din viața noastră, multe le-am închis forțat, unele nici nu ne-am uitat spre ele, dar uneori viața e doar nedreaptă.

  Sunt o grămadă de lucruri de făcut în lumea asta, de reparat, de început și de terminat dar niciodată nu le vei putea face față dacă nu ești mândru de tine. 


Dacă ai vărsat vreodată vreo lacrimă, uit-o, dacă ai suferit vreodată uită…mai devreme sau mai târziu durerea se va transforma doar într-o amintire dureroasă.

Cel mai important e să fim sinceri unii cu ceilalți, măcar să știm de la bun început, nu să căutăm apă în mijlocul deșertului.

Previous Story

Două suflete, un drum lung și un bagaj de sentimente.

Next Story

Nu ai cum sa privești diavolul in față până nu cobori la el.

Latest from Creații

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea, Însuși cerul ar să plângă, Te-oi cânta pân te-oi zărea, Eu, te-aș reclădi în stâncă. Am să chem îngeri de

A fost odata ca niciodata

Pic pic pic, se auzâ apa murmurând lovind pietrele reci de pe marginea lacului. Se străpungea printre degetele mele firave creând râuri, mai mici,
Go toTop

Don't Miss