Ura este cel mai complex, puternic și complet sentiment.

Oamenilor le este teamă de lucruri noi, le este frică să simtă de parcă ar pierde ceva de neprețuit. Teama începe prin nevoia de protecție, de siguranță, că nu-și vor lăsa inima să pulseze sentimente puternice, pe care nici măcar ei nu le pot controla. Odată ce ajungem să zâmbim din inima e catastrofal să urâm tot de acolo. Ne păcălim singuri de multe ori, găsim scuze, motive, doar să o facem să înțeleagă pe draga noastră inimă că nu e totul atât de gri.

”Nu știu de am iubit vreodată, habar nu am, dar de un lucru sunt foarte sigur, îmi tremura inima numai când gândul mă trimitea la jumătatea mea. Îmi curgeau râuri de lacrimi pe obraji fără vreun motiv anume, și tare mai eram nestatornic. Simțeam un sentiment așa de singurătate morbid, de eram în mijlocul unui război eu tot singur mă simțeam. Sufletu-mi era în genunchi rugându-se să nu rămân singur, mă țineam în brațe și tot îmi spuneam că mă înșel, că doar mintea joacă împotriva inimii și că-mi fac scenarii fără rost.”

De la primul om lăsat pe pământ până la ultimul toți am mers prin întuneric, în moduri diferite dar în esență la fel. Am trecut toți prin perioade de tranziție, perioade ”rele” și foc.

”Și totuși a venit ziua în care toate scenariile mele cu care mă luptam zi de zi sau adeverit, mintea a câștigat în fața inimii, dar acum totul este ciudat, pentru ca și inima si mintea sunt de acord cu un lucru, ura.”

Aparținem cu toții societății în care trăim, dar gândim diferit și ne manifestăm diferit, fiecare după pornirile naturale ale sufletului său, și atunci este normal să existe și oameni cărora orice nedreptate să le trezească în suflete nemulțumirea, revolta, să fie înclinaţi spre a lua o atitudine morală sau imorală. Sinele lor nu se află în deplin acord cu ceva, cu cineva, încep să urască pentru că acesta este impulsul inimii, un impuls puternic și care poate fi la fel de puternic ca cel pe care-l pot avea pentru iubire. Ura poate începe lent cu blazare, dispreţ, judecată strâmbă, bârfă, invidie, gelozie sau chiar discriminare.

”…dar acum după mult timp, nici ură nu mai simt, nu mă mai miscă nimic, totul a fost ca un vis mizerabil, un coșmar ce a trecut. ”

Ura este cel mai complet sentiment pentru că este unificarea minții și a inimii într-o singura direcție. Dacă stăm și ne gândim mintea poate fi păcălită și o putem scăpa de sub control, la fel și în cazul inimii. Ura poate distruge orice pentru că persoana în cauză nu va mai putea avea control asupra niciunui sentiment negativ. E bine să nu ne întrecem cu noi înșine să provocam astfel de fenomene într-o persoană, pentru că la început poate fi ”amuzant” dar întodeauna au finale tragice, doar priviți în jur.