Draga mea…

Cu pași mărunți și multă teamă, draga mea, ne-am purtat urat unul fata de celalalt, ti-am fost indiferent, te-am lasat să suferi cand ar fi trebuit sa-ți fiu alături. Am fost un egoist, caci nu mi-a pasat cat de mult poti suferii, nu mi-a păsat, te-am călcat în picioare cu fiecare ocazie si mai ales faptul că am bătut în retragere cu fiecare moment în care trebuia să fac ceea ce era corect.

Nici tu nu ai fost prea corectă, căci m-ai plimbat prin locuri unde mi-ai promis fericire, și mi-ai jurat că o să bați, însă tu nu mai băteai, mă lăsai singur cu suflete ce nu aveau nici o vina, iară eu, debusolat, trebuia să mă descurc cu despărțirile. N-ai fost perfectă și nici eu n-am fost corect față de tine…dar mă gandesc că poate ar trebui să ajungem la un acord noi doi, căci așa nu se poate.

Știu, sună comic draga mea, privesc în urmă și mă amuz de cate ori m-ai fentat, de cate ori m-ai păcălit că fac alegerea corectă și cand ajungeam unde mă trimiteai, nu știam cum să fug mai repede, Doamne, și apropo, îți mai amintești că acum ceva timp m-ai trimis la o întalnire stupidă ? Ai bătut ca o nebună înainte și m-ai fugărit pană în centrul vechi, iară acolo ce să vezi, am dat-o în fabule, am început să discut despre pierderile de gaze din locuintele vecinilor, cum că am uitat să duc gunoiul, ca intr-un final cand ajunsesem acasă la acea ”frumoasă” eu am început să scriu…știu a fost ridicol din partea mea, probabil ea se aștepta la altceva… dar draga mea, vezi tu, te-ai oprit din bătaie, iară eu nu suport să mă atingă cineva dacă tu nu bați și ai știut asta, dar mai păcălit.

Si cel mai tare m-a durut faptul că în Londra m-ai înnebunit cu prostiile tale, ai bătut pentru acea fată cu ochi căprui și un păr de admirat, cea cu mainile perfecte, sigur îți amintești… M-ai trimis din GreenFord pană în StratFord. Ce teamă îmi mai era… după aproximativ o oră de metrou pe ”Central Line” în care eu îmi tot spuneam să mă întorc, dar tu ”nuuu”, și mai tare băteai… m-am întalnit cu perfecta ….ăăăă…. am uitat cum o cheamă da nu-i bai… ce moment am mai avut, ce frumusete… nu înțeleg de ce băteai așa tare…ori chiar ai simțit acea conexiune ori era de la iarba proaspătă ce mi-a înmanat-o aceasta cand eram întinși pe pat. Ce momente de nebunie am mai petrecut cu aceasta, am învățat atat de multe lucruri, cum ar fi ideea de ”one night standing”, eu care credeam că e total lipsită de scrupule, aceasta mi-a dovedit că e tare mișto să iubești o persoană doar o noapte… și a fost în Londra, îți dai seama? Hai că aici n-ai fost chiar așa rea, mi-a plăcut, aș fi fost mincinos să-ți spun că a fost o idee proastă.

Draga mea… inimă, meriți mai mult decat ți-am oferit pană acum, am fost cam sceptic, dar acum simt cum suntem pe aceiași lungime de undă, m-am purtat urat cu tine, te-am lasat să zăbovești neîncetat, te-am tarat prin cele mai grele ploi…dar vezi tu, acum inflorești mai frumos decat ai inflorit vreodată.

Draga mea…inima, să știi că oricat rău mi-ai face, eu tot te voi iubii !